joi, 30 aprilie 2009

Something worth remembering

Dupa cum mi-am propus si v-am promis de la “nasterea” acestui blog, voi impartasi cu voi experiente placute, din care am invatat ceva nou si care m-au imbogatit sufleteste.

De aceasta data este vorba despre o amintire mai veche si foarte draga mie.

Iunie 2008. Festivitatea de absolvire a liceului.

Atunci, printre lacrimi de fericire ca am scapat in sfarsit de aceasta etapa, de nostalgie pentru tot ce am adunat in cei patru ani sau de tristete pentru ca ne vom desparti de persoane dragi noua (prieteni sau profesori carora le datoram o buna parte din ceea ce suntem), fostii nostri dascali ne-au dat cateva sfaturi demne de retinut, inainte de a ne impinge prieteneste in prapastia vietii, unde pentru a supravietui ne vom deschide sfios aripile si vom zbura ghidati de toate indicatoarele pe care ei ne-au invatat sa le descifram.

Toate aceste sfaturi s-au materializat prin piesa “Everybody's Free (To Wear Sunscreen)” a lui Baz Luhrmann. Probabil ca multi dintre voi o cunoasteti deja, insa nu strica niciodata sa o reascultati.

Textul melodiei reprezinta de fapt reproducerea unui eseu- editorial intitulat “Advice, like youth, probably just wasted on the young”, scris si publicat la 1 iunie 1997 in Chicago Tribune de redactora Mary Schmich.
In introducerea articolului, aceasta l-a descris ca un discurs pe care, daca i s-ar cere acest lucru, l-ar tine in ziua absolvirii si inmanarii diplomelor la univeritati.
Editorialul a circulat pe Internet, devenind in scurt timp subiectul unei adevarate legende urbane. Ulterior a fost, in mod eronat, atribuit romancierului Kurt Vonnegut, pretinzandu-se ca acesta l-ar fi folosit in acelasi an la ceremonia de absolvire a studentilor de la celebrul Massachusetts Institute of Technology.
In 1998, Scmich a publicat eseul “Wear Sunscreen” intr-un volum de sine statator. In 1999, regizorul australian Baz Luhrmann a lansat cantecul numit "Everybody's Free (To Wear Sunscreen)", ale carui versuri constituie citirea cuvant cu cuvant a discursului lui Scmich.
Piesa este un remix al melodiei "Everybody's Free (To Feel Good)" al artistei Rozalla, originara din Zimbabwe. O versiune corala a "Everybody's Free (To Feel Good)", realizata de Quindon Tarver este inclusa pe coloana sonora a filmului “Romeo + Juliet” din 1996, apartinand lui Baz Luhrmann.
Mai tarziu, in timp ce Anton Monsted, Josh Abrahams si Luhrmann lucrau la remix, Monsted a primit un e-mail ce continea presupusul discurs al lui Vonnegut. Au decis sa-l foloseasca, iar in timp ce cautau pe Internet date de contact pentru a cere permisiunea de preluare a textului, au dat peste “Controversa Sunscreen”, descoperind ca adevarata autoare era Schmich. I-au scris, si cu acordul ei, au inregistrat cantecul a doua zi.
Melodia este compusa dintr-o pista vorbita asezata peste o pista sonora de backing, foarte suava.
Discursul este citit de actorul australian Lee Perry. Backing-ul este versiunea corala a “Everybody's Free (To Feel Good)” din 1991. Refrenul, de asemenea copiat din piesa artistei Rozalla, este cantat de Quindon Tarver.
Piesa, inclusa pe albumul din aprilie 1998- “Something for Everybody”, iar apoi devenita single, s-a transformat intr-un hit ascultat pe intregul mapamond. Dorinta autoarei a devenit realitate cand Facultatea de Inginerie Electronica a Universitatii din Zagreb a inceput sa foloseasca piesa la fiecare festivitate de absolvire.
In 2007, francezul Bob Sinclair a lansat single-ul “Sound of Freedom”, care cuprinde fragmente muzicale din varianta originala “Everybody's Free (To Feel Good)”.


Dupa o scurta istorie a piesei, va invit cu drag sa ascultati cu mare atentie versurile si, de ce nu, sa incercati ca macar o parte din aceste sfaturi sa devina obiective de urmat de-a lungul vietii.


marți, 28 aprilie 2009

There comes a time for everyone of us


Sooner or.... later
The light is switched off.

"Niciun om pe lume nu-i doar un ostrov, stingher si de sine statator; fiece om este o bucata din continent, o particica din intregul cel de capetenie; daca marea ii smulge cu valurile un bulgare, Europa e imputinata, asa cum ar fi orice limba de pamant, sau mosia ta ori a prietenilor tai; moartea oricarui om ma vatama pe mine, fiindca ma aflu cuprins in omenire. Si de aceea niciodata sa nu faci intrebare pentru cine bat clopotele; pentru tine bat."

JOHN DONNE

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Fantasticul lucrurilor marunte


Sunt sigura ca multi dintre voi cunosteti deja destinul fabulos al brunetei mici, cu ochi profunzi, Amelie Poulain.
Pe cei care inca nu au avut ocazia sa descopere alaturi de ea misterul lucrurilor aparent banale, ii invit cu drag sa vada filmul lui Jean-Pierre Jeunet.

De ce?

Pentru ca fiecare dintre noi dam cu piciorul in fiecare zi atator oportunitati inedite care se ascund in personaje sau intamplari comune, trecute cu vederea in graba noastra cotidiana spre dobandirea unui loc mai bun in autobuz, a unui proiect mai bun la locul de munca, a sansei de a fi remarcati in grupul de prieteni sau cine stie ce altfel de scopuri "marete" in raport cu nemarginita frumusete oferita de viata...asa cum e ea...urata si trista...Sau poate numai noi suntem vinovati ca ne propunem inconstient sa o vedem astfel?

Pentru ca e un film care isi merita din plin numeroasele premii. (European Film Awards 2002:
Cel mai bun Film European 2001 , Cel mai bun regizor european 2001, Cea mai buna imagine, Premiul Publicului pentru cel mai bun regizor; BAFTA 2002 : Cel mai bun scenariu original si Cea mai buna scenografie)

Pentru ca Audrey Tautou face unul din cele mai bune roluri din cariera ei pana in acest moment.


Ca sa va starnesc apetitul pentru vizionarea acestei povesti dulci-amarui atasez un clip cu imagini din film si melodia mea preferata de pe coloana lui sonara.


duminică, 12 aprilie 2009

Cand minunile devin posibile (II)

Pentru cei interesati sa asculte muzica din categoria "oldies but goodies"....

Colectia Holograf continua cu clipuri din cadrul concertului gazduit la Sala Polivalenta pe 31 martie 2009....

Enjoy!

video
Fara ea


video
Te voi iubi


video
Nutu Olteanu- Noaptea


video
Ochii tai

miercuri, 8 aprilie 2009

Cand minunile devin posibile

31 martie 2009. Ora 19.00. Sala Polivalenta.
Impreuna cu un grup destul de numeros de prieteni, imi ocup un spatiu convenabil de desfasurare in multimea stransa in fata scenei, in sectorul A.
Ma pregatesc sufleteste. Timpul trece repede. La ora 20.00, dupa o intampinare de urale frenetice ale fanilor, membrii formatiei intra pe scena.
E timpul pentru muzica de calitate!
The Show must begin!
Primavara incepe cu....Holograf!
A urmat un concert live, cu piese interpretate unplugged.
La doar 3 metri departe de scena, senzatiile sunt cu adevarat fenomenale. Acordurile de chitara iti fac sa vibreze fiecare atom al corpului. Muzica te strapunge la propriu si simti cum o stare de bine iti invaluie sufletul. Evident ca inima a inceput sa-mi bata nebuneste...dar de data asta nu-mi mai era frica....stiam ca drogul pe care i-l administram o facea sa simta fiecare stimul de 100 de ori mai intens.

In stilul lor caracteristic, baietii si-au multumit toti spectatorii- atat adolescentii, cat si romanticii incurabili care au copilarit cu muzica holograficilor sau cuplurile de varsta a treia.(caci trebuie sa va spun: publicul foarte variat demonstreaza ca trupa este inca in stare sa satisfaca gusturile tuturor)

Repertoriul a inclus melodii rock ale anilor '80 si balade pop ale ultimilor ani intr-un istoric muzical evolutiv a ceea ce a fost si este Holograf.
Surpriza serii a venit prin persoana chitaristului Nuţu Olteanu, fost component al trupei, stabilit în Suedia acum 20 de ani, care a contribuit la reamintirea sound-ului hard al perioadei de tinerete si entuziasm rebel al "holograficilor". Tot el a interpretat melodia "Noaptea", dedicata lui Cristi Minculescu, caruia trupa i-a transmis sanatate.
Piese vechi si noi s-au succedat intr-un joc de umbre si lumini : “Ştiu cine sunt!”, “Dragostea mea”, “Singur pe drum”, “Umbre pe cer”, “Oriunde te vei afla”; “Dimineaţă în altă viaţă”, “N-am iubit pe nimeni aşa cum te-am iubit pe tine”; “Te voi iubi”, “Aşa frumoasă”, “Ochii tăi”, cântate alături de Marius Baţu; “Să nu-mi iei niciodată dragostea”, “Şi băieţii plâng câteodată”, “Undeva departe”, “Vreau o minune”, “Ţi-am dat un inel”. Am ascultat chiar si cateva clasice ale genului: "The Final Countdown" sau "Jump". Concertul s-a terminat in "vorbele banilor". Bineinteles ca a urmat si un bis in bataile de tobe ale "primaverii".
Cei aproape 7000 de spectatori au cantat alaturi de Dan, care le-a predat adesea "stafeta" la refrenurile de succes ale formatiei. Sala devenise un singur spirit, o singura voce.
Pe ecranele din lateralele scenei s-au proiectat fotografii din perioada rock Costinesti. Am revazut look-ul nonconformist din '85 al pletosilor Bittman, Petrosel, Vrabete si Furtuna- "cea mai frumoasă parte a vieţii noastre"- dupa cum afirma mandru Dan.
Am avut parte si de marturisiri inedite. Tot Dan ne-a impartasit sincer, cu umor: “În perioada aceea eram preocupaţi să arătăm bine, să cântăm bine şi să... bine”.

Dar cel mai bine pentru a putea reproduce atmosfera, o sa va las "in compania" interpretilor insisi. Iata cateva fotografii si clip-uri filmate de mine la eveniment :)


video
Dragostea mea

video
Umbre pe cer


video
Solo- Nutu Olteanu


video
The Final Countdown



video
Jump


video
N-am stiut


video
Holograf & Marius Batu



video
Dimineata


video
N-am iubit pe nimeni

video
Primavara incepe cu tine


Si in final....Sala se goleste, echipamentele sunt stranse cu grija si ramane doar amintirea capturata in imagini.