Cand minunile devin posibile

31 martie 2009. Ora 19.00. Sala Polivalenta.
Impreuna cu un grup destul de numeros de prieteni, imi ocup un spatiu convenabil de desfasurare in multimea stransa in fata scenei, in sectorul A.
Ma pregatesc sufleteste. Timpul trece repede. La ora 20.00, dupa o intampinare de urale frenetice ale fanilor, membrii formatiei intra pe scena.
E timpul pentru muzica de calitate!
The Show must begin!
Primavara incepe cu....Holograf!
A urmat un concert live, cu piese interpretate unplugged.
La doar 3 metri departe de scena, senzatiile sunt cu adevarat fenomenale. Acordurile de chitara iti fac sa vibreze fiecare atom al corpului. Muzica te strapunge la propriu si simti cum o stare de bine iti invaluie sufletul. Evident ca inima a inceput sa-mi bata nebuneste...dar de data asta nu-mi mai era frica....stiam ca drogul pe care i-l administram o facea sa simta fiecare stimul de 100 de ori mai intens.

In stilul lor caracteristic, baietii si-au multumit toti spectatorii- atat adolescentii, cat si romanticii incurabili care au copilarit cu muzica holograficilor sau cuplurile de varsta a treia.(caci trebuie sa va spun: publicul foarte variat demonstreaza ca trupa este inca in stare sa satisfaca gusturile tuturor)
Repertoriul a inclus melodii rock ale anilor '80 si balade pop ale ultimilor ani intr-un istoric muzical evolutiv a ceea ce a fost si este Holograf.
Surpriza serii a venit prin persoana chitaristului Nuţu Olteanu, fost component al trupei, stabilit în Suedia acum 20 de ani, care a contribuit la reamintirea sound-ului hard al perioadei de tinerete si entuziasm rebel al "holograficilor". Tot el a interpretat melodia "Noaptea", dedicata lui Cristi Minculescu, caruia trupa i-a transmis sanatate.
Piese vechi si noi s-au succedat intr-un joc de umbre si lumini : “Ştiu cine sunt!”, “Dragostea mea”, “Singur pe drum”, “Umbre pe cer”, “Oriunde te vei afla”; “Dimineaţă în altă viaţă”, “N-am iubit pe nimeni aşa cum te-am iubit pe tine”; “Te voi iubi”, “Aşa frumoasă”, “Ochii tăi”, cântate alături de Marius Baţu; “Să nu-mi iei niciodată dragostea”, “Şi băieţii plâng câteodată”, “Undeva departe”, “Vreau o minune”, “Ţi-am dat un inel”. Am ascultat chiar si cateva clasice ale genului: "The Final Countdown" sau "Jump". Concertul s-a terminat in "vorbele banilor". Bineinteles ca a urmat si un bis in bataile de tobe ale "primaverii".
Cei aproape 7000 de spectatori au cantat alaturi de Dan, care le-a predat adesea "stafeta" la refrenurile de succes ale formatiei. Sala devenise un singur spirit, o singura voce.
Pe ecranele din lateralele scenei s-au proiectat fotografii din perioada rock Costinesti. Am revazut look-ul nonconformist din '85 al pletosilor Bittman, Petrosel, Vrabete si Furtuna- "cea mai frumoasă parte a vieţii noastre"- dupa cum afirma mandru Dan.
Am avut parte si de marturisiri inedite. Tot Dan ne-a impartasit sincer, cu umor: “În perioada aceea eram preocupaţi să arătăm bine, să cântăm bine şi să... bine”.

Dar cel mai bine pentru a putea reproduce atmosfera, o sa va las "in compania" interpretilor insisi. Iata cateva fotografii si clip-uri filmate de mine la eveniment :)



Dragostea mea


Umbre pe cer



Solo- Nutu Olteanu



The Final Countdown



Jump



N-am stiut



Holograf & Marius Batu



Dimineata



N-am iubit pe nimeni


Primavara incepe cu tine


Si in final....Sala se goleste, echipamentele sunt stranse cu grija si ramane doar amintirea capturata in imagini.