Crima si pedeapsa

Iata-ma revenind cu vesti dupa o lunga si neinduratoare absenta.

Ce-am mai facut eu intre timp?

Pai am fost ocupata cu….invatatul. Da. Teste, proiecte, referate…tot tacamul.
In putinele clipe libere mi-am satisfacut din plin dragostea pentru teatru.
Cu bunul meu prieten si frate, viitor critic talentat al scenei, Tudor, am fost la doua spectacole absolut minunate.
Pe 14 mai am vazut in sfarsit (de cand tot ma rugam sa prind bilete!) “Crima si pedeapsa” in dramatizarea lui Yuriy Kordonskiy, a carui fana sunt deja prin spectacolele montate la Teatrul Bulandra. (“Sorry”, “Casatoria”, “Unchiul Vanea”)
Dsitributia de care m-am bucurat a fost compusa din Rodica Lazar (Sonia), Anca Androne (Aliona), Sorin Leoveanu (Porfiri), Relu Poalelungi, Richard Bovnoczki si Vlad Logigan in rolul lui Raskolnikov.
In primul rand, ideea unei divizari a constiintei personajului principal in 3 intrupari diferite, fiecare cu caracteristicile ei bine axate pe una din vocile eroului, este una demna de luat in seama. Se produce datorita ei o triplare a emotiei transmise, pe de o parte si o mai buna percepere a complexitatii personalitatii raskolnikoviene pe de alta.
Prima dintre vocile constiintei (interpretata remarcabil de Richard Bovnoczki) este cea rationala, care se teme de luarea unei decizii, in a carei balanta cantaresc mai greu argumentele contra savarsirii crimei, cea care gandeste si razgandeste fiecare detaliu, care masoara toate posibilitatile.
Cea de-a doua voce ( in prezentarea lui Relu Poalelungi) infatiseaza latura sensibila, buna a personajului, cea care nu vrea sa isi murdareasca sufletul cu sange si in consecinta cauta toate motivele pentru a castiga batalia cu cea de-a treia voce.
Aceasta din urma (personificata cu adevarata maiestrie de Vlad Logigan) este poate cea mai puternica dintre toate. In glasul ei se rasfrang durerea acumulata in mizerie, nevoia de razbunare, dorinta de a-si demonstra teoria conform careia o singura moarte ar putea salva sute de vieti.
Rodica Lazar, in rolul Soniei este o adevarata descoperire pentru mine. Sincer pe ea o vad potrivita pentru alta tipologie de roluri. (fete indraznete, parsive, care stiu sa-si indeplineasca orice scop) Insa am constatat cu multa bucurie ca face si aici un rol foarte bun: o Sonie sfasiata de resemnarea cu propria conditie, si totusi plina de speranta si credinta in Dumnezeu. Intre a se oferi barbatului Raskolnikov pentru cateva ruble si a-l salva pe copilul din el, actrita din spatele Soniei ne calauzeste prin stari contradictorii, dezvaluindu-ne un suflet crunt lovit si totusi pregatit pentru sacrificiu in ajutorarea celorlalti.
Sorin Leoveanu face un Porfiri cu adevarat savuros, intr-o cheie foarte diferita de datele pe care ni le ofera Dostoievski despre personaj. O surpriza placuta. Dincolo de imaginea unui functionar de-a dreptul tembel, pampalau, se ascunde comisarul abil, jucator versat cu mintile acuzatilor.
Un element ingenios al spectacolului este scenografia. Scena, amplasata in centru si inconjurata de scaune, prezinta camera in care se vor desfasura toate actiunile. Peretii decupati permit publicului o mai buna urmarire a jocului si o comunicare stransa cu personajele.
Va recomand din tot sufletul sa va luati bilete la aceasta piesa. Montarea regizorului ucrainean merita toata lauda. Secventele alese si recompuse pe scena alcatuiesc portrete profunde ale tragicului uman la care eroii sunt condamnati. Ideea de a folosi 3 actori pentru acelasi personaj potenteaza valoarea scenelor. De memorat este scena visului (in care cei 3 Raskolnikov se framanta, fiecare vazand suferinta din alta persepctiva) sau scenele dintre Sonia si Raskolnikov. (Rodica Lazar se adapteaza cu multa dibacie situatiilor in care este aruncata in fata a 3 fete diferite ale aceluiasi om)

Voi reveni cat de curand posibil cu cateva impresii despre musicalul “Romeo si Julieta” de la Teatrul National de Opereta “Ion Dacian”.

Acum sper ca ma veti ierta pentru absenta si tacere…..A inceput sesiunea. :D